Istoria orasului Cluj Napoca
Prima atestare documentara a unei asezari pe teritoriul de astazi al Clujului a fost facuta de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a mentionat aici una dintre cele mai insemnate localitati din Dacia preromana, cu numele Napuca.
La scurt timp dupa cuceririle romane din 101-102 si 105-106, Napuca a fost distrusa, spre a fonda o noua asezare urbana (civitas), Napoca, pe malul drept al raului Samus. Aceasta asezare a fost fondata in anul 124 d.Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. Dupa retragerea administratiei romane din Dacia in anul 271 d.Hr., viata urbana odinioara infloritoare avea sa inceteze. Clujul a fost atestat documentar pentru prima data in anul 1167, sub denumirea „Castrum Clus“.
Alte documente datează din anul 1173 şi desemnează aşezarea sub numele de Clus (în latină „loc închis între dealuri”). Alte denumiri ale oraşului au fost Kolozsvár (în maghiară) şi Klausenburg (în germană), după coloniştii saşi care s-au aşezat în cetatea Cluj, în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, ulterior decimării populaţiei autohtone în timpul atacurilor tătare. Klausenburg a fost una dintre cele şapte cetăţi (Siebenbürgen).
Cetatea Regala Castrum Clus a dobandit o organizare urbana pana in secolul XV. Imparatul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodata rege al Ungariei, a acordat in anul 1405 Clujului dreptul de oras liber.
Treptat Clujul a devenit un centru pentru productia si schimbul de marfuri. Aproximativ 5 000 de oameni se indeletniceau cu agricultura, munca in atelier, dar si cu distractiile specifice orasului. Pe atunci populatia era formata din sasi, secui si in mica masura romani.
Rolul mestesugului in muncile orasului a crescut, dezvoltandu-se mai multe bresle mestesugaresti. De acest lucru s-a ingrijit si Matei Corvin, rege al Ungariei intre 1458 si 1495, nascut aici. El a acordat o serie de 41 de privilegii localitatii sale natale, aparand-o in conflictele cu asezarile din jur. In privinta populatiei, a decis sa acorde unor iobagi dreptul de a se stabili in oras.
Cetatea Clujului si-a castigat pana in secolul XV recunoasterea europeana. Arhitectura specifica europeana, stilul gotic tarziu, se regasea in Biserica Romano-Catolica Sfantul Mihail, dar si in multe case particulare. Oamenii avuti studiau la scoli renumite ale Vestului. Din cauza nivelului de trai ridicat, clujenii nu au participat la rascoala lui Gheorghe Doja din 1514. Dezvoltarea comerciantilor si a mestesugarilor a implicat ingradirea nobilimii si a clerului. Un carturar sas, nascut la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, dar si la modernizarea orasului, care avea sa intretina o tipografie, o baie publica, o fabrica de hartie si una de bere. Dinastia Báthory a contribuit si ea la cresterea economica sau cea a populatiei, aducand cetatea la un rang la care putea fi comparata doar cu Brasovul.
Baba Novac, un important ostas al lui Mihai Viteazul, a fost judecat si ars de viu in oras. Intemeietorul primei uniri a romanilor, Mihai Voda a cinat pentru ultima data la Cluj, dupa care a fost ucis din ordinul generalului Basta la Campia Turzii.
Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei a devenit protector al orasului si a ajutat la desavarsirea acestuia ca o cetate importanta. Dupa cucerirea Ungariei de catre otomani si transformarea acesteia in pasalac, Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate otomana. La sfarsitul secolului XVII, insa intra sub dominatie austriaca. Dupa un acord silit semnat de Mihail Apafi, cetatea Clujului a fost nevoita sa gazduiasca trupele ducelui de Lorena, asigurandu-le un serviciu de 100 000 de florini. Cu toate acestea ostasii au si jefuit orasul si au cerut sume suplimentare de la contribuabili.
Cu o populatie 10 660 de locuitori, cetatea se transforma in capitala Transilvaniei, lucru care duce la modernizarea acesteia, dar si la sporirea numarului locuitorilor romani. Importantele miscari revolutionare de la 1848 cuprind si Clujul. Desi un important centru revolutionar, avea un statut contradictoriu, datorita nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la facultati, academii si gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orasul va adaposti tratativele dintre Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac, pentru unirea revolutiei romane cu cea maghiara. Infrangerea revolutiei ungare, a dus la instaurarea regimului absolutist. Capitala a fost mutata la Sibiu, pentru a exista o influenta austriaca mai mare asupra autoritatilor. Mai tarziu, Clujul a devenit unul dintre cele sase districte militare transilvanene, administrand un teritoriu de 400 000 de locuitori. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost construita cladirea centrala a Universitatii Francisc Iosif din Cluj. La inceputul secolului XX au fost construite sau reconstruite majoritatea cladirilor din centru. In aceasta perioada a fost ridicata cladirea Liceului Unitarian, Opera Romana, Palatul de Justitie, primaria, Palatul de Finante etc.
In urma Ausgleich-ului (compromis) prin care a fost constituita Austro-Ungaria in 1867, Clujul si Transilvania au fost reintegrate in Regatul Ungariei. In aceasta perioada, orasul era al doilea ca marime din regat dupa Budapesta, si resedinta comitatului Cluj.
Dupa incheierea primului razboi mondial, Transilvania a intrat in componenta Regatului Romaniei. Municipiul Cluj a fost in continuare resedinta judetului Cluj (interbelic). In 1940 Clujul a revenit sub coroana maghiara prin Dictatul de la Viena. Fortele armate maghiare si germane care controlau orasul au fost respinse de trupele romane si sovietice in octombrie 1944. Prin Tratatul de la Paris din 1947, Clujul a intrat din nou in componenta Romaniei.
Clujul avea o populatie de 16.763 locuitori evrei in 1941. Dupa ocuparea Transilvaniei de catre guvernul horthyst, in 1944, evreii au fost dusi in mai multe ghetouri (inclusiv Ghetoul Iris din Cluj) unde au stat in conditii inumane, lipsiti de orice facilitati. Lichidarea ghetoului a fost efectuata prin 6 deportari la Auschwitz in perioada mai-iunie 1944. In ciuda sanctiunilor dure instituite de administratia Horthy multi evrei au reusit sa scape, trecand granita spre Romania, cu ajutorul taranilor din satele invecinate. De aici au reusit sa paraseasca Europa prin portul Constanta. Alti evrei originari din tari europene au fost ajutati sa se salveze si sa paraseasca Europa de catre un grup antinazist romano-evreiesc, sprijinit de politicieni din Cluj si Bucuresti. Liderul acestei retele a fost in perioada 1943 – 1944, scriitorul Raoul Sorban caruia i s-a decernat ulterior titlul Drept intre popoare pentru eforturile sale.
Dupa 1945 Clujul a intrat in perioada guvernarii comuniste, pana in decembrie 1989. In 1974, autoritatile comuniste schimba numele orasului in Cluj-Napoca, fiind prima denumire a asezarii, folosita in epoca romană. Dupa revolutie, timp de 12 ani primar a fost politicianul de dreapta Gheorghe Funar, cunoscut printr-o serie de proiecte publice menite sa ascunda vederii mostenirea culturala maghiara. In iunie 2004, Gheorghe Funar a pierdut alegerile locale in favoarea lui Emil Boc (Partidul Democrat), care a restaurat bunele relatii interetnice intre comunitatile clujene.
